In fiecare seara imi promit acelasi lucru: ca ma voi trezi devreme, voi saluta Soarele si apoi voi iesi la alergat. Si in fiecare dimineata fac fix acelasi lucru: ma ridic teleghidata din pat si ma opresc abia la butonul filtrului de cafeaua. Si, deodata, cana mea rosie de cafea devine centrul Universului si uit de toate planurile. Cand termin cafeaua, soarele e sus si blocul de vis a vis ma impiedica sa-l vad. Plus o multime de alte lucruri de facut.
Astazi avea sa fie o zi foarte plina, eu voi fi facut ce-mi place, voi fi rezolvat ce trebuie si voi fi fost extrem de fericita.
Neah. N-am lucrat, n-am rezolvat mare lucru ( cu exceptia achizitiei unui nou cartus de imprimanta, lucru fooooarte important pentru mine) si nici nu am simtit ca dau pe afara de vreo fericire! Ba mai mult, mi-am distrus definitiv pentru ziua de azi starea de spirit cand am descoperit absolut intamplator ca sunt in ilegalitate de vreo 9 luni. Urmeaza cateva zile de drumuri si cozi si… poate-mi era dor de mers cu mijloacele de transport in comun! Cum naiba am pierdut din vedere lucrul acesta? Nu-mi pot explica. 9 luni???
Inhale. Exhale. Si de la capat.
PS. Maine ma duc sa alerg.