Prea multa odihna strica!

wp-1485802418433.jpeg

Probabil nu auzi prea des de cineva care face sapun natural in casa. Probabil crezi ca este o ciudatenie, o vrajitorie, ceva ce doar in peisajul anilor demult apusi isi mai gaseste locul…

Dar sa stii ca a face sapun este ceva minunat, este un hobby, un microb, te tine treaz noaptea si te anima dimineata! Sunt nefiresc de nelinistita si de neimpacata zilele acestea, caci n-am putut turna niciun sapun de mai bine de doua saptamani!

Printr-o anume conjunctura am ajuns sa petrec aproape singura o saptamana intreaga. Sa ne intelegem, singura si departe de atelier. O nebunie! Mi-a prins bine, nu zic, caci am stat numai cu mine mai mult, am avut timp de citit, de dormit faa ora de trezit, de stat degeaba, de ne-gatit! Dar vai, imi ard talpile sa ajung la atelierul meu mai repede! Prea multa odihna ma deprima, prea multa liniste ma debusoleaza!

Mi-am ostoit dorul cautand ingrediente noi, magazine noi de unde sa ma pot aproviziona, forme de turnare si de ambalare. Am facut o comanda generoasa de coloranti naturali si uleiuri esentiale, caci am in plan sa experimentez, sa incerc noi modele si noi mirosuri. As cumpara tone, doar insuficientul spatiu de stocare ma mai tine in loc.

Am in plan sa fac cat de curand o crema anticelulita cu extract de iedera, de chilli si ulei de scortisoara pentru a o folosi pentru mine in primul rand. Apoi tare mi-as dori sa reusesc sa fac si faimoasa crema egipteana cu miere, propolis si laptisor de matca de care am auzit de curand. Se pare ca este o minunatie de crema.

Ah, si as mai vrea un sapun de ras dedicat domnilor. Problema e ca nu stiu cine-l va testa, caci domnul meu a renuntat la ras de ceva  vreme 🙂

 

 

 

20170717_141728

Munca de chinez batran si multumit

Acum e momentul!

Galbenelele infloresc valuri-valuri, patlagina este cruda si tocmai buna, pandesc petalele de trandafiri ca pe nu stiu ce minunatie… Am pelin la uscat, si menta, musetel si sunatoare, lavanda, frunze de nuc si frunze de smochin. Le voi pune la macerat in uleiuri minunate si le voi folosi cu drag si satisfactie in produsele mele! Ma simt atat de multumita cand le vad pe toate aliniate, asteptand. Toata casa miroase a plante, a miracol, a bogatie!

hello-1006469__340

Aproape un an…

Hello, lume!

Incredibil cat de repede trece timpul! Mai ales cand faci ceva cu placere.

Zilele trecute am realizat ca s-a implinit deja un an de cand am turnat primul meu sapun. O stare de maxima satisfactie ma cuprinde! Acum am (mai multa) experienta, am sute de transe la activ, am multe persoane care imi folosesc sapunurile cu drag si consecventa! Sunt multumita!

Am inceput de ceva vreme sa imi largesc aria de activitate cu creme si lotiuni si basamuri facute de mana din ingrediente naturale! Sunt dependenta, va jur! Crema de corp e dementa (dementza, nu am diacritice), balsamul de buze imi este indispensabil, iar crema de zi pentru fata – hmmm….cum sa zic?!… e viata mea! Ah, sa nu uit! Mai am un ulei antirid absolut minunat care imi lasa tenul hranit si luminos!

Ingrijirea pielii cu produse naturale sau cu ce mai putem gasi prin bucatarie nu este deloc o preocupare noua in viata mea! Marturisesc faptul ca, inca de cand eram foarte tanara, chiar copila la mama acasa, imi placea foarte tare sa combin tot soiul de chestii pentru gomaj, pentru hranire, pentru ingrijirea parului…malai, ou, lapte si smantana, miere si toate fructele pamantului, apa minerala, ceai de musetel…Intelegeti? Toate aveau rostul si momentul lor.

Bunica mea m-a invatat!

Bunica, femeie cocheta si frumoasa, mi-a repetat toata copilaria ca, de cate ori am ocazia, sa ma clatesc pe fata cu apa minerala, de cate ori mananc un fruct, fie el pepene sau caisa, sa  ma frec usor cu o bucatica si pe fata! Crema de ten cu cetaceu facuta de prietena ei farmacista era mereu pomenita la superlativ!

Acum vreo zece ani m-a pocnit un chef de facut creme. Aveam senzatia bizara ca niciuna din cremele care ma facusera fericita pana la acel moment, nu-si mai ating potentialul. Si m-am apucat de treaba! Nu va imaginati ca am scornit vreo minune de reteta, o data pentru ca nu existau materiale informative prea multe – sau nu aveam eu suficient timp sa caut, si pe de alta parte nu stiam de existenta unor magazine care sa furnizeze materie prima. Asa ca m-am multumit cu ce puteam cumpara de la plafar, uleiuri diverse, vitamina A, vitamina E, eventual ceara de albine si miere… N-au iesit rau deloc cremele mele! Ba chiar am si oferit in stanga si-n dreapta unor colege care s-au aratat interesate, apoi foarte incantate de produsele mele.

Am abandonat repede insa, caci alte preocupari au devenit prioritare. Si iata-ma acum, dupa atata amar de vreme, reluand activitatea ce-mi face atata placere!

Acum sunt putin preocupata de alte lucruri, dar (imi) promit sa pun cap la cap o lista cu produsele cosmetice pe care le fac. Eventual anul acesta 🙂

Cam atat pentru azi, sa o luam usurel!