Long time, no see…

Am avut un an plin. Plin de emotii, de griji, de ganduri… Am binecuvantat venirea verii si faptul ca, odata cu ea, am pasit intr-o noua etapa a vietilor noastre.

Drumurile ne-au dus departe de casa, dar pe meleaguri natale, si ne-am bucurat de clipele acelea tematoare in care constatam ca nu avem semnal gsm sau wifi dar, ce crezi, poti trai si fara!

Mi-am umplut sufletul de verde, de liniste si de frumos cat pentru… ei bine, pana la anul, cand sper sa ajung in alte locuri splendide din tara noastra.

Am ajuns la Rosia Montana, pe valea Ariesului, la Pestera Ursilor si Pestera Ghetarului, la Salina Turda si la Dealul cu Melci si Cascada Pisoaia. De unele stiam, pe altele le-am aflat atunci.

Am mancat cele mai bune placinte cu branza si marar, am savurat slanina cu ceapa si paine ardeleneasca cam in fiecare zi, ne-am intors cu pungi pline de afine si merisoare, si cu mintea aerisita si odihnita.

Ma revolt asa putin, in sinea mea doar, caci avem o tara atat de frumoasa, dar atat de ascunsa… Are socrul meu o vorba, ca altii stiu sa transforme orice bolovan in loc de interes turistic, dar noi nu stim decat sa ingropam toate comorile si sa le sortim uitarii si neglijarii.

Ghidul de la Rosia Montana e de milioane! Imi pare rau ca n-am apucat sa schimbam vreo doua vorbe, ca avea multe de spus omul!

Pestera Ursilor…

Tatal meu, saracul, imi tot povestea de ea si mi-a promis ca ma va duce acolo – el fusese, de doua ori chiar, si era pur si simplu indragostit de zona Ariesului. Si am ajuns si noi, abia acum, la 8 ani de la moartea lui. Acum am inteles focul sau si dragostea de Ardeal si pentru Tara Motilor. Acum inteleg multe si sper ca ma aude si el, de undeva, multumindu-i ca m-a batut atata la cap.

Esti mut in fata grandorii naturii. Nu poti decat sa te inclini respectuos si sa multumesti pentru ce iti este ingaduit sa vezi si sa simti.

Ne-am cam facut portia de drumuri de munte pe vara aceasta. As fi vrut sa surprind mai bine, mai viu tot ce vedeam, dar, din pacate, asta-i ce am reusit.

Cand ma fac eu mare, cam asa mi-ar placea sa pot trai. Sus, in verde si in liniste, mai aproape de Dumnezeu!

Prea multa odihna strica!

wp-1485802418433.jpeg

Probabil nu auzi prea des de cineva care face sapun natural in casa. Probabil crezi ca este o ciudatenie, o vrajitorie, ceva ce doar in peisajul anilor demult apusi isi mai gaseste locul…

Dar sa stii ca a face sapun este ceva minunat, este un hobby, un microb, te tine treaz noaptea si te anima dimineata! Sunt nefiresc de nelinistita si de neimpacata zilele acestea, caci n-am putut turna niciun sapun de mai bine de doua saptamani!

Printr-o anume conjunctura am ajuns sa petrec aproape singura o saptamana intreaga. Sa ne intelegem, singura si departe de atelier. O nebunie! Mi-a prins bine, nu zic, caci am stat numai cu mine mai mult, am avut timp de citit, de dormit faa ora de trezit, de stat degeaba, de ne-gatit! Dar vai, imi ard talpile sa ajung la atelierul meu mai repede! Prea multa odihna ma deprima, prea multa liniste ma debusoleaza!

Mi-am ostoit dorul cautand ingrediente noi, magazine noi de unde sa ma pot aproviziona, forme de turnare si de ambalare. Am facut o comanda generoasa de coloranti naturali si uleiuri esentiale, caci am in plan sa experimentez, sa incerc noi modele si noi mirosuri. As cumpara tone, doar insuficientul spatiu de stocare ma mai tine in loc.

Am in plan sa fac cat de curand o crema anticelulita cu extract de iedera, de chilli si ulei de scortisoara pentru a o folosi pentru mine in primul rand. Apoi tare mi-as dori sa reusesc sa fac si faimoasa crema egipteana cu miere, propolis si laptisor de matca de care am auzit de curand. Se pare ca este o minunatie de crema.

Ah, si as mai vrea un sapun de ras dedicat domnilor. Problema e ca nu stiu cine-l va testa, caci domnul meu a renuntat la ras de ceva  vreme 🙂

 

 

 

20170717_141728

Munca de chinez batran si multumit

Acum e momentul!

Galbenelele infloresc valuri-valuri, patlagina este cruda si tocmai buna, pandesc petalele de trandafiri ca pe nu stiu ce minunatie… Am pelin la uscat, si menta, musetel si sunatoare, lavanda, frunze de nuc si frunze de smochin. Le voi pune la macerat in uleiuri minunate si le voi folosi cu drag si satisfactie in produsele mele! Ma simt atat de multumita cand le vad pe toate aliniate, asteptand. Toata casa miroase a plante, a miracol, a bogatie!

Zi de zi

Îmi place să îmi petrec timpul în jurul casei, mai ales în perioadele de toamnă ploioasă. Îmi place să-mi găsesc diverse activităţi care îmi aduc satisfacţia lucrurilor ieşite din mâna mea.

De ceva timp am hotarât să evit folosirea detergentului de rufe. Nu pentru că vreun membru al familiei ar avea vreo problemă, ci doar din considerentul că ce-i mai simplu, o fi şi mai puţin nesănatos. Am căutat reţete, păreri, sfaturi… şi am decis să încerc. Amestec săpun de casă (făcut de mine, ca să vezi, din grăsime animală şi sodă caustică) ras fin cu sodă de rufe, bicarbonat de sodiu şi câteva picături de ulei esenţial. Spală bine săpunul -dar, recunosc, nu l-am încercat pe pete grele, pentru că nu am avut ocazia, ci am spălat doar lucruri ce necesită împrospătare – şi miroase a curat şi a ….simplu. La clătire adaug, uneori, oţet – nu lasă miros, plus că este foarte bun şi pentru maşina de spălat. Rufele ies curate, nu sunt alunecoase ca după balsam, dar miros a …curat. Este un miros ce-mi aminteşte de rufele puse iarna la uscat şi îngheţate pe sârmă.

Astăzi am de gând să mai pun de-un săpun de rufe, unul simplu cu untură de porc şi decoct de nuci de săpun. Şi, dacă tot e zi de activităţi domestice, ce-ar fi să fac şi nişte bombiţe aromate pentru baie?!