Am avut un an plin. Plin de emotii, de griji, de ganduri… Am binecuvantat venirea verii si faptul ca, odata cu ea, am pasit intr-o noua etapa a vietilor noastre.
Drumurile ne-au dus departe de casa, dar pe meleaguri natale, si ne-am bucurat de clipele acelea tematoare in care constatam ca nu avem semnal gsm sau wifi dar, ce crezi, poti trai si fara!
Mi-am umplut sufletul de verde, de liniste si de frumos cat pentru… ei bine, pana la anul, cand sper sa ajung in alte locuri splendide din tara noastra.
Am ajuns la Rosia Montana, pe valea Ariesului, la Pestera Ursilor si Pestera Ghetarului, la Salina Turda si la Dealul cu Melci si Cascada Pisoaia. De unele stiam, pe altele le-am aflat atunci.
Am mancat cele mai bune placinte cu branza si marar, am savurat slanina cu ceapa si paine ardeleneasca cam in fiecare zi, ne-am intors cu pungi pline de afine si merisoare, si cu mintea aerisita si odihnita.
Ma revolt asa putin, in sinea mea doar, caci avem o tara atat de frumoasa, dar atat de ascunsa… Are socrul meu o vorba, ca altii stiu sa transforme orice bolovan in loc de interes turistic, dar noi nu stim decat sa ingropam toate comorile si sa le sortim uitarii si neglijarii.
Ghidul de la Rosia Montana e de milioane! Imi pare rau ca n-am apucat sa schimbam vreo doua vorbe, ca avea multe de spus omul!
Pestera Ursilor…
Tatal meu, saracul, imi tot povestea de ea si mi-a promis ca ma va duce acolo – el fusese, de doua ori chiar, si era pur si simplu indragostit de zona Ariesului. Si am ajuns si noi, abia acum, la 8 ani de la moartea lui. Acum am inteles focul sau si dragostea de Ardeal si pentru Tara Motilor. Acum inteleg multe si sper ca ma aude si el, de undeva, multumindu-i ca m-a batut atata la cap.
Esti mut in fata grandorii naturii. Nu poti decat sa te inclini respectuos si sa multumesti pentru ce iti este ingaduit sa vezi si sa simti.
Ne-am cam facut portia de drumuri de munte pe vara aceasta. As fi vrut sa surprind mai bine, mai viu tot ce vedeam, dar, din pacate, asta-i ce am reusit.
Cand ma fac eu mare, cam asa mi-ar placea sa pot trai. Sus, in verde si in liniste, mai aproape de Dumnezeu!
