Am uscat toată vara petale de trandafir de dulceaţă cu gândul că le voi pune în…nu în dulceaţā, ci în săpun. Culoarea lor roz s-a transformat, cum mă aşteptam, în pete maro în timpul procesului de saponificare, dar noi ştim că sunt acolo. Aaa, şi în loc de apă am folosit must! Şi extract de viţă roşie… o nebunie! Miroase frumos puţin a ambră, puţin a floare de trandafir, miroase fin şi natural.
Gânduri la 5 dimineaţa. M-am trezit brusc şi fără ceas la 5.09 am. Era încă noapte afară.
Am aşteptat cu înfrigurare să fie cafeaua gata şi să o pot savura liniştită în timp ce-mi plănuiesc ziua.
Astăzi am nişte drumuri de făcut, nişte cumpărături, apoi sper să ma pot apuca de o tranşă nouă de săpun. Am atâtea variante în minte! Păcat că nu am întotdeauna ce-mi trebuie… Când sunt uleiuri, nu sunt unturi, când am uleiuri şi unturi, n-am suficiente esenţe parfumante, când am de toate, nu am timp!
Am în plan un săpun cu bere, unul cu tărâţe, altul cu muşeţel şi sper să-mi pot face damblaua cu un sapun cu castravete până vine iarna! Să vedem ce va ieşi până la urmă.
N-am stat degeaba, nu, nu! Am experimentat un săpun cu miros de busuioc, suc de pătrunjel şi pudră de cărbune. Are o textură foarte plăcută, face o spumă bogată şi pielea rămâne curată şi scârţâitoare după folosire, iar mirosul…mirosul este cel al ierbii cosite proaspăt, miros puternic de busuioc.
La noi în casă avem o mare problemă: nimeni, besides me, of course, nu suportă creme sau alte produse care lasă pielea „grasă”, uleioasă. Eu, pe e altă parte, m-aş cremui din cap până-n picioare de trei ori pe zi dacă n-ar fi, nu-i aşa, lenea prea mare… Urmarea firească este că mă străduiesc să fac nişte săpunuri care să ne cureţe pielea fără a avea apoi senzaţia că te „strânge”. Şi acesta este un succes! Pe mine mă încântă foarte mult culoarea şi aspectul necizelat.
Mărturisesc faptul că nu sunt îndrăgostită de fructe, chiar deloc. Dar sunt dispusă să le consum pentru că le cunosc valoarea.
De când am descoperit ideea de smoothie şi apoi de storcător cu melc, consumul de fructe şi legume proaspete a crescut foarte mult în familia noastră. Sucurilor le adaug, de regulă, seminţe de chia/ in/ cânepă şi sunt astfel foarte hrănitoare şi săţioase.
Am avut vara aceasta multe mure, câţiva pumni de aronie şi de zmeură, coacăze negre şi roşii, agrişe, pere, mere, struguri…şi încă nu s-au terminat!
În dimineaţa aceasta am simţit pentru prima dată trecerea verii, miros de dimineaţă răcoroasă, un soare plăpând cu raze timide care doar aţâţă. Nu-i frig, e tocmai bine, e încă foarte plăcut să-ţi bei cafeaua pe balansoar…
Eram destul de tânără când am început să beau cafea, prin primii ani de liceu. Îmi amintesc însă că a sorbi din licoarea magică a fost o plăcere vinovată a mea încă de când eram foarte mică. Înmuiam cu nesaţ degetul în ceşcuţa bunicii, care, de două-trei ori pe zi, avea ritualul ei: picior peste picior aşezată în fotoliu, cu spatele drept şi alură de mare doamnă, îşi bea cu poftă cafeluţa. De multe ori ne servea şi pe noi, copiii, cu câte un deget de cafea îndoită cu lapte, just for fun. Mă simţeam aşa de bine, de răsfaţată şi de fericită atunci, încât probabil că din acest motiv tratez acest obicei şi acum, 30 de ani mai târziu, ca pe un răsfăţ şi un motiv de primă bucurie în cursul unei noi zile.
Ştiu că părerile sunt împărţite referitor la consumul de cafea. Ba chiar mi-au rămas în minte cuvintele unui nebăutor înrăit – „cum să bag cu bună ştiinţă un lichid aşa negru şi urât în corpul meu? „. Nu ştiu ce poate fi urât la o ceaşcă de cafea aburindă cu perluţe spumoase pe deasupra, dar eu ştiu sigur că n-aş putea renunţa la plăcerea asta cu niciun preţ!
Ora 6.30. Cântă cocoşul, cam isteric, dacă mă întrebi pe mine, şi primele raze de soare îmi gâdilă faţa. Imediat mă ridic şi deja îmi lasă gura apă cu gândul la cafeaua aburindă pe care va trebui să mi-o fac singură. Nu-i bai! Pun apa la fiert şi urez bună dimineaţa câinilor care se gudură fericiţi pe lângă mine. Sunt incredibili în sinceritatea lor – parcă nu m-au mai văzut de o lună!
Deja e răcoare bine dimineaţa, am halatul pufos pe mine şi papuci serioşi în picioare.
Trec agale pe lângă smochin, verific cu conştiinciozitate dacă s-a copt vreo smochina de ieri până azi -hihi! – număr bobocii de trandafir căţărător şi culeg perele coapte răsfirate pe sub pom.
Cafeaua e gata. Are o spumă plăcută deasupra -semn de bani! O sorb fericită legănându-mă in balansoar şi minunându-mă încă o dată de cât de simplă poate fi bucuria unui om. De ce oare uităm să ne bucurăm de fiecare clipă ce ne e dat să o trăim?
Îmi propun zilnic să mulţumesc Providenţei pentru tot ce mi-a dat, să fiu mai bună azi,decât eram ieri, să trăiesc mai plin azi, decât am făcut-o ieri. Nu în fiecare zi reuşesc, nu în fiecare zi fac toate astea… Mă las distrasă de lucruri mărunte şi, la sfârşitul zilei, îmi pare rău şi promit din nou că mâine voi fi mai bună decât azi şi tot mâine voi trăi mai plin decât am făcut-o azi…
Nu-i aşa ca stai puţin pe gânduri? E săpun sau prăjitură?
Este una din reţetele mele preferate, doar cocos şi măsline, puţină pudră de caolin, iar ca uleiuri esenţiale am preferat chiparosul, cardamomul şi puţin arbore de ceai. Pentru că părea că-i lipseşte ceva, am ras deasupra lui un săpun mai vechi cu pudră de argilă roşie. E discret, e spumos şi curăţă bine fără a usca pielea.
Constat cu mulţumire că devin mult mai selectivă cu ceea ce folosesc pentru îngrijirea pielii, nu că aş fi fost neglijentă până acum, dar marturisesc că eram prinsă bine în capcanele marketingului. De vreo lună am început să folosesc un deodorant cremă făcut de mine – de care sunt atââât de încântată! A trecut proba şi în zilele cu temperaturi foarte mari şi alergătură multă! Pasta de dinţi este, iarăşi, un produs pe care am îndrăznit să îl obţin în casă şi cu care am rezultate minunate.
O nouă zi, o nouă provocare.
Am început ziua cu un suc de struguri negri, pere, mere şi nectarine. O minune mătăsoasă şi cu o culoare ireală.
Pentru prânz voi alege tot fructe, probabil pepene roşu şi pepene galben. Iar spre seară, o combinaţie de mere şi morcovi, iar înainte de culcare voi bea un ceai de sunătoare.
Nu simt nimic deosebit deocamdată, doar poftă de felurile de mâncare gătite pentru ceilalţi membri ai familiei.
Acesta este săpunelul pe care cineva mi l-a asemuit cu săpunul de casă făcut la cazan, doar cu grăsime si sodă. Ce chestie…mie mi se pare că miroase atât de frumos! Dar cred că a mirosi un produs natural necesită puţin mai multă atenţie şi ceva antrenament. Dacă aştepţi mirosuri puternice, electrizante, vei fi cel puţin dezamăgit şi, iată, vei dezamăgi şi pe alţii!
Ia săpunul în mână, simte-i forma, imaginează-ţi procesul perfect prin care el a luat naştere, închide ochii şi trage cu nesaţ aroma în piept, inspirând încet! Simte-i notele de vârf şi cele de bază, categoriseşte-l abia atunci…
Cochetez de mult cu ideea de cură de sucuri naturale, dar niciodată nu am reuşit să ma ţin serios de ea. Ba pentru că nu aveam multe opţiuni în casă, ba pentru că timpul nu-mi premitea.
Azi este 1 septembrie. Planetele s-au aliniat astfel încât să îmi prilejuiască mie acest experiment: 10 zile de sucuri. Bine, hai măcar 5. Dacă reuşesc să le fac pe toate 10, cu atât mai bine…
Oberv de ceva timp ca tenul meu suferă, este încărcat, mai ales în zona frunţii. Am renunţat la cremele cumpărate, am trecut pe unturi şi uleiuri naturale, dar parcă tot nu-i în regulă. Am două variante: ori ma consolez cu ideea că îmbatrânesc şi nu mai pot avea un ten impecabil ca în zilele tinereţii -hihi! – ori experimentez şi încerc să mă cunosc din ce în ce mai bine. Deci, să vedem ce iese!
Imediat ce m-am trezit am avut o sesiune de vreo 10 minute maaaaxim de meditaţie. Între noi fie vorba, mi-e atât de greu să-mi potolesc gândurile…poate ceva o muzică de relaxare ar ajuta, însă astăzi nu mi-am găsit căştile şi n-aş fi vrut să trezesc toată casa de la ora 6 am. Apoi am băut un pahar cu apă la temperatura camerei şi 1/4 lămâie. Nu prea pot să beau apa călduţă, aşa cum ar fi indicat.
Micul dejun este o porţie generoasă de suc de pepene roşu, o nectarină, vreo trei smochine coapte bine şi rubarbă, iar la prânz un suc de roşii de grădină, frunze de ţelina, ardei gras,pătrunjel şi busuioc. La gustarea de amiază servesc un smoothie cu prune, pere şi struguri negri, o minune! Cina – mere + morcovi. Închei seara cu un ceai!
Merii gem de mere, mai sunt si ceva mure prin curte, perele încep să se coacă, strugurii sunt parfumaţi şi dulci, deci am cu ce! Voinţă să fie!
Fireşte că, odată deprins obiceiul, greu mai scapi de el şi uşor te încânţi cu fiece nouă idee, combinaţie, reţetă. Cum să nu încerc eu a face un săpunel draguţ şi colorat cu suc de morcov?! Am testat cu ocazia asta şi noua mea soda caustică ( whaaaat???!!!) comandată din străinătate ( again, whaaat?). Mda, soda cu pricina s-a comportat exemplar, nici nu mă aşteptam… Este tot sub formă de fulgi, ca şi cea cumpărată din ţară, nu sub formă de perluţe cum imi doream eu. Însă s-a dizolvat atât de repede şi e bine! Este clar că de acum înainte voi ocoli cu încăpaţânare soda autohtonă.
Săpunelul meu portocaliu este rezultatul unei combinaţii de ulei de măsline, de cocos, de palmier şi nişte unt de shea atât de benefic. Am strecurat şi ulei de morcov sălbatic şi viţă roşie, ambele având proprietăţi de îngrijire a pielii şi de antiîmbătrânire. Pentru aroma am folosit ulei esenţial de grapefruit şi de cardamom – bag seama că am cardamomul la loc e cinste în topul preferinţelor.
N-am folosit încă săpunelul portocaliu, este lăsat la uscat.Abia aştept să-i vină rândul!