Miroase atât de bine încât îmi tresaltă sufletul de bucurie de fiecare dată când îi trag cu nesaţ aroma în piept! Este un miros deosebit, dulceag, o combinaţie de propolis, geraniu şi cardamom, uşor masculin.
Am gândit săpunul acesta pentru pielea cu probleme, în special, căci este făcut cu minunatul lapte de capră şi îmbogăţit cu pulbere de propolis. Abia aştept să se matureze suficient şi să ne putem bucura la duş de spuma lui binefăcătoare.
Îmi este atât de dragă fiecare bucăţică din acest săpun!
Mărturisesc faptul că a fost o mare provocare să mă apuc de făcut săpun cu lapte de capră. Necesită o pregătire mai atentă şi sunt şanse mari să nu meargă totul bine. Se lucrează cu laptele îngheţat şi cu mare grijă la temperatura sodei, care poate arde laptele, dând astfel o culoare inchisa şi, din câte am înţeles, chiar miros neplăcut săpunului rezultat.
Nu am avut probleme. Culoarea laptelui s-a menţinut alb-gălbuie, combinaţia de uleiuri şi unturi a ajutat şi ea, iar mirosul de lavandă şi cardamom se împletesc foarte bine în crearea săpunului fin şi delicat cu pielea.
Din păcate însă, am supus tăviţa cu formele de săpun la multe mişcări şi temperatura nu a fost prea fericită, iar rezultatul este ca au apărut mai multe neregularitaţi pe suprafaţa inimioarelor. Pe mine nu mă deranjează foarte tare…
Nu-i chiar verde, ci maroniu, dar este făcut cu muuultă clorofilă. L-am gândit pentru pielea cu tendinţe de îngrăşare şi pentru părul, de asemenea, mai gras. Este realizat dintr-o combinaţie de untură de porc, unt de shea si uleiuri de cocos şi ricin, ceai de frunze de nuc, ceai verde şi infuzie de nuci naturale de săpun, pentru proprietăţile lor de îngrijire a pielii. Parfumat cu mentă şi arbore de ceai, este proaspăt, degresant, spumos chiar şi cu apă de fântână. Arată foarte…rustic, foarte simplu, fără artificii de culoare sau de design. Sunt foarte mulţumită de el şi nu aş vrea să schimb decât forma, să o mai cizelez puţin.
Un săpun alb din uleiuri saponificate de cocos, palmier, măsline, ricin şi orez, presărat pe deasupra cu bucăţele dintr-un săpun cu argilă roşie. Miroase a proaspăt, miroase discret a ambră, a lavandă şi puţin a arbore de ceai. Este foarte plăcut pe piele şi untul de shea din combinaţie mă ajută mult, având in vedere pielea mea uscată combinată cu apa dura de fântână.
Mărturisec ca mă întristez puţin când văd că oamenii cărora le dăruieşti cu drag produsele, să le testeze, să ofere un feedback, deşi sunt aparent preocupaţi de un trai cât de cât mai sănătos, sunt totuşi sceptici si refractari tocmai la acelea făcute cu mâinile tale: „E ok săpunul, dar cam miroase a săpun de rufe!” – mi-a spus cineva referitor la săpunul meu aromatizat cu cardamom si ghimbir, de care sunt îndrăgostită. „Dar e toxic, dacă e făcut cu sodă caustică!”- poate ca nici eu nu am ştiut dintotdeauna ca sodă + grasime = săpun + glicerină, dar găsesc că ar fi util să ne documentăm puţin înainte de a da in cap omului. Căutăm culori vii şi îmbătătoare, când, de fapt, ar trebui să căutăm simplitatea…
Ştiu că nu este cel mai fățos, nu-i cea mai apetisantă apariție, însă este făcut cu apa scursă de la roşii ( roşii adevărate, cărnoase si dulci, chiar de la noi din curte) tăiate şi lăsate la scurs.
La trace am adăugat ulei esenţial de tămâie, de santal şi câteva picături de viţă roşie pentru minunatele sale calităţi.
Îmi place mult că este foarte blând cu pielea, face o spumă bogată, lasă pielea curată! Este un succes. Mai am de lucrat la capitolul design, însă nu disper căci am făcut abia câteva tranşe.
Este ziua in care, in sfarsit, imi iau inima-n dinti si incep sa scriu.
Sa scriu imi place, dar bag seama ca mi-am pierdut din rabdarea si indemanarea de a ma juca cu vorbele. M-am deprins cu altele…
A existat perioada croitului, a carpelor insirate prin casa, a covoarelor pline de ate si a starilor mele de nervi si neputinta cand, desi aveam clara in minte imaginea unui produs finit, ceva nu mergea cum trebuia si bucatica de material lua drumul coltului cu rebuturi.
A existat si o perioada a jocului cu acrilice si pasta de lut. Vaaai, ce delectare! Adunam borcane de peste tot… dar cate vaze si vase de depozitat poate avea un om in casa lui si-asa neincapatoare?!
La inceputul acestei veri, dintr-un impuls de moment, am realizat primul meu – si singurul, pana la acest moment- sapun de rufe fiert la cazan pe pirostrii. Din untura curata de pprc de tara! Ce mai, o minunatie…Ce emotii, cata grija la masurat soda caustica, toata familia eram in jurul cazanului de puteai jura ca facem cine stie ce ritual sacru! Am fiert la cazanul asta o zi intreaga, calduroasa zi, am facut si eu clabuci inca dinainte de a se lega sapunul. La final am presarat cateva frunze de pelin, menta si petale de galbenele si m-am declarat implinita. Sapun de casa ca la tara! Nu-i parfumat, nu-i emolient, nu face clabuc- mai ales cu apa dura de fantana. Sapunul acesta insa m-a salvat de cateva ori de alte investitii ( si poate vine vorba mai incolo despre acestea).
Asa ca mi-a venit ideea sa incerc sa fac si un sapun de casa la cald. Tot aveam o garnita plina cu untura, nu era pacat de ea?! Si am facut o transa. Una cu levantica- esenta si flori presarate cu mare fason ( ha!) pe deasupra. Face spuma, nu pisca la limba, nu pisca/cojeste pielea? Buuuun!
Next! Galbenele. Fara miros, caci nu mai aveam esente. Bun si asta. Putin prea mirositor a sapun de casa, dupa gustul meu. Dar pielea zicea bogdaproste.
Sapunul cu argila si carbune activ parfumat cu lemongrass a fost un hit. Sotul l-a indragit din prima si mana grebla i se facu pe toate bucatile ramase dupa ce am mai imprastiat eu pe la rude, sa ma laud.
Visez sapun. Noaptea trecuta am visat ca-mi iesise unul cu gaurele, ca o branza. Mare cosmar!
Astazi am refacut niste sapunuri mai vechi. O reteta nereusita ( nu se intarise cum trebuie ) de sampon solid cu maca, panthenol, rozmarin, l-am retopit impreuna cu cateva bucati din sapunul meu facut la cazan. Este a doua transa de astfel de sapun refacut si sper sa fie cel putin la fel de buna ca prima, de care sunt indragostita.
M-am lungit cu introducerea.
In poza sunt trei dintre sapunurile de care sunt foarte mandra: lemongrass, argila alba caolin si argila rosie. Nu-i asa ca sunt tare dragalase?