Categorie: Stil de viaţă

In fiecare seara imi promit acelasi lucru: ca ma voi trezi devreme, voi saluta Soarele si apoi voi iesi la alergat. Si in fiecare dimineata fac fix acelasi lucru: ma ridic teleghidata din pat si ma opresc abia la butonul filtrului de cafeaua. Si,  deodata, cana mea rosie de cafea devine centrul Universului si uit de toate planurile. Cand termin cafeaua, soarele e sus si blocul de vis a vis ma impiedica sa-l vad. Plus o multime de alte lucruri de facut.

Astazi avea sa fie o zi foarte plina, eu voi fi facut ce-mi place, voi fi rezolvat ce trebuie si voi fi fost extrem de fericita.

Neah. N-am lucrat, n-am rezolvat mare lucru ( cu exceptia achizitiei unui nou cartus de imprimanta, lucru fooooarte important pentru mine)  si nici nu am simtit ca dau pe afara de vreo fericire! Ba mai mult, mi-am distrus definitiv pentru  ziua de azi starea de spirit cand am descoperit absolut intamplator ca sunt in ilegalitate de vreo 9 luni. Urmeaza cateva zile de drumuri si cozi si… poate-mi era dor de mers cu mijloacele de transport in comun! Cum naiba am pierdut din vedere lucrul acesta? Nu-mi pot explica. 9 luni???

Inhale. Exhale. Si de la capat.

PS. Maine ma duc sa alerg.

Gânduri la 5 dimineaţa. M-am trezit brusc şi fără ceas la 5.09 am. Era încă noapte afară.

Am aşteptat cu înfrigurare să fie cafeaua gata şi să o pot savura liniştită în timp ce-mi plănuiesc ziua.

Astăzi am nişte drumuri de făcut, nişte cumpărături, apoi sper să ma pot apuca de o tranşă nouă de săpun. Am atâtea variante în minte! Păcat că nu am întotdeauna ce-mi trebuie… Când sunt uleiuri, nu sunt unturi, când am uleiuri şi unturi, n-am suficiente esenţe parfumante, când am de toate, nu am timp!

Am în plan un săpun cu bere, unul cu tărâţe, altul cu muşeţel şi sper să-mi pot face damblaua cu un sapun cu castravete până vine iarna! Să vedem ce va ieşi până la urmă.

Mărturisesc faptul că nu sunt îndrăgostită de fructe, chiar deloc. Dar sunt dispusă să le consum pentru că le cunosc valoarea.

De când am descoperit ideea de smoothie şi apoi de storcător cu melc, consumul de fructe şi legume proaspete a crescut foarte mult în familia noastră. Sucurilor le adaug, de regulă, seminţe de chia/ in/ cânepă şi sunt astfel foarte hrănitoare şi săţioase.

Am avut vara aceasta multe mure, câţiva pumni de aronie şi de zmeură, coacăze negre şi roşii, agrişe, pere, mere, struguri…şi încă nu s-au terminat!

În dimineaţa aceasta am simţit pentru prima dată trecerea verii, miros de dimineaţă răcoroasă, un soare plăpând cu raze timide care doar aţâţă. Nu-i frig, e tocmai bine, e încă foarte plăcut să-ţi bei cafeaua pe balansoar…

Eram destul de tânără când am început să beau cafea, prin primii ani de liceu. Îmi amintesc însă că a sorbi din licoarea magică a fost o plăcere vinovată a mea încă de când eram foarte mică. Înmuiam cu nesaţ degetul în ceşcuţa bunicii, care, de două-trei ori pe zi, avea ritualul ei: picior peste picior aşezată în fotoliu, cu spatele drept şi alură de mare doamnă, îşi bea cu poftă cafeluţa. De multe ori ne servea şi pe noi, copiii, cu câte un deget de cafea îndoită cu lapte, just for fun. Mă simţeam aşa de bine, de răsfaţată şi de fericită atunci, încât probabil că din acest motiv tratez acest obicei şi acum, 30 de ani mai târziu, ca pe un răsfăţ şi un motiv de primă bucurie în cursul unei noi zile.

Ştiu că părerile sunt împărţite referitor la consumul de cafea. Ba chiar mi-au rămas în minte cuvintele unui nebăutor înrăit – „cum să bag cu bună ştiinţă un lichid aşa negru şi urât în corpul meu? „. Nu ştiu ce poate fi urât la o ceaşcă de cafea aburindă cu perluţe spumoase pe deasupra, dar eu ştiu sigur că n-aş putea renunţa la plăcerea asta cu niciun preţ!

Ora 6.30. Cântă cocoşul, cam isteric, dacă mă întrebi pe mine, şi primele raze de soare îmi gâdilă faţa. Imediat mă ridic şi deja îmi lasă gura apă cu gândul la cafeaua aburindă pe care va trebui să mi-o fac singură. Nu-i bai! Pun apa la fiert şi urez bună dimineaţa câinilor care se gudură fericiţi pe lângă mine. Sunt incredibili în sinceritatea lor – parcă nu m-au mai văzut de o lună!

Deja e răcoare bine dimineaţa, am halatul pufos pe mine şi papuci serioşi în picioare.

Trec agale pe lângă smochin, verific cu conştiinciozitate dacă s-a copt vreo smochina de ieri până azi -hihi! – număr bobocii de trandafir căţărător şi culeg perele coapte răsfirate pe sub pom.

Cafeaua e gata. Are o spumă plăcută deasupra -semn de bani! O sorb fericită legănându-mă in balansoar şi minunându-mă încă o dată de cât de simplă poate fi bucuria unui om. De ce oare uităm să ne bucurăm de fiecare clipă ce ne e dat să o trăim?

Îmi propun zilnic să mulţumesc Providenţei pentru tot ce mi-a dat, să fiu mai bună azi,decât eram ieri, să trăiesc mai plin azi, decât am făcut-o ieri. Nu în fiecare zi reuşesc, nu în fiecare zi fac toate astea… Mă las distrasă de lucruri mărunte şi, la sfârşitul zilei, îmi pare rău şi promit din nou că mâine voi fi mai bună decât azi şi tot mâine voi trăi mai plin decât am făcut-o azi…

O nouă zi, o nouă provocare.

Am început ziua cu un suc de struguri negri, pere, mere şi nectarine. O minune mătăsoasă şi cu o culoare ireală.

Pentru prânz voi alege tot fructe, probabil pepene roşu şi pepene galben. Iar spre seară, o combinaţie de mere şi morcovi, iar înainte de culcare voi bea un ceai de sunătoare.

Nu simt nimic deosebit deocamdată, doar poftă de felurile de mâncare gătite pentru ceilalţi membri ai familiei.

Cochetez de mult cu ideea de cură de sucuri naturale, dar niciodată nu am reuşit să ma ţin serios de ea. Ba pentru că nu aveam multe opţiuni în casă, ba pentru că timpul nu-mi premitea.

Azi este 1 septembrie. Planetele s-au aliniat astfel încât să îmi prilejuiască mie acest experiment: 10 zile de sucuri. Bine, hai măcar 5. Dacă reuşesc să le fac pe toate 10, cu atât mai bine…

Oberv de ceva timp ca tenul meu suferă, este încărcat, mai ales în zona frunţii. Am renunţat la cremele cumpărate, am trecut pe unturi şi uleiuri naturale, dar parcă tot nu-i în regulă. Am două variante: ori ma consolez cu ideea că îmbatrânesc şi nu mai pot avea un ten impecabil ca în zilele tinereţii -hihi! – ori experimentez şi încerc să mă cunosc din ce în ce mai bine. Deci, să vedem ce iese!

Imediat ce m-am trezit am avut o sesiune de vreo 10 minute maaaaxim de meditaţie. Între noi fie vorba, mi-e atât de greu să-mi potolesc gândurile…poate ceva o muzică de relaxare ar ajuta, însă astăzi nu mi-am găsit căştile şi n-aş fi vrut să trezesc toată casa de la ora 6 am. Apoi am băut un pahar cu apă la temperatura camerei şi 1/4 lămâie. Nu prea pot să beau apa călduţă, aşa cum ar fi indicat.

Micul dejun este o porţie generoasă de suc de pepene roşu, o nectarină, vreo trei smochine coapte bine şi rubarbă, iar la prânz un suc de roşii de grădină, frunze de ţelina, ardei gras,pătrunjel şi busuioc. La gustarea de amiază servesc un smoothie cu prune, pere şi struguri negri, o minune! Cina – mere + morcovi. Închei seara cu un ceai!

Merii gem de mere, mai sunt si ceva mure prin curte, perele încep să se coacă, strugurii sunt parfumaţi şi dulci, deci am cu ce! Voinţă să fie!