Şi ca să fiu în trend, iată poza de început de lună!
Culmea este că abia acum am realizat un lucru: ador toamna! Până acum ceva vreme, toamna reprezenta cumva sfarşitul a ceva frumos şi pregătirea pentru ceva mai puţin plăcut. Se termina vacanţa, începeau şcoala, agitaţia, frigul, veneau ploile şi depresiile… Privesc însă cu alţi ochi acum, nu ştiu de ce. Poate pentru că mă apropii şi eu, uşor-uşor, de toamna vieţii? Am început să gust altfel răcoarea dimineţilor de toamnă, mirosul frunzelor ce stau să cadă, fiecare rază de soare pe care o primesc cu recunoştinţa… Să avem o toamnă lungă şi frumoasă!
În altă ordine de idei, am avut zilele trecute o discuţie cu o cunoştinţă referitoare la produsele handmade şi mărturisesc că am reuşit să mă cam enervez. Mă irită foarte tare oamenii care le ştiu pe toate şi dau sugestii la modul imperativ – ha! Discuţia viza designul şi aspectul produselor făcute de mână, adică, vezi Doamne, cu cât mai colorate şi mai împopoţonate produsele, cu atât vânzare mai bună. O fi aşa, nu zic nu! Dar depinde şi ce cauţi să câştigi, depinde cât suflet pui în ceea ce faci!
Eu nu pot alinia un producator de botoşi de lână cu un vânzător de papuci chinezeşti, deşi deseori îi gasim în aceleaşi locaţii, la aceleaşi târguri, cu diverse ocazii. Probabil că este mai accesibil să achiziţionezi o pereche de papuci chinezeşti de casă la 20 lei, decât o pereche de botoşi croşetaţi, căci na, „cum să dau 60 lei pe ăştia? Dacă vreau, îmi fac şi eu, că-i simplu!” Da, o fi simplu, dar până la urmă, câţi îi facem? Ne compromitem cu chinezisme one more time cu gândul că, într-o zi, poate vom face…” Şi până la urmă, care-i problema?”
Asocierea între noţiunea de handmade şi produsele cumpărate bulk din en-gros mă supără tare! Sunt ani de zile de când evit să cumpăr în aceste condiţii. Una este să faci săpun din ulei şi sodă, alta e să faci săpun din calup cumparat de-a gata, pe care doar îl colorezi frumos şi îl vinzi drept natural handmade. Una e să meştereşti cercei din Fimo, cu toootul altceva să vinzi tinichele obişnuite, dar la preţuri adeseori identice.
Cumpăratorul trebuie educat în spiritul lucrului de mână. Trebuie să se înţeleagă că valoarea obiectului care îmi iese mie, ca producător, din mână, este net superioară unuia mass-market. Pun suflet, dezmierd fiecare bucăţică, îmi bate inima mai tare de fiecare dată când îl torn în matriţă, de fiecare dată când îl scot, transmit din energia mea fiecarei bucăţi de săpun… Cum să poţi cuantifica asta? Ah, şi încă ceva: sugestia primită a fost să torn săpun în forme atractive, gen scoică, floare, etc… pentru că asta se cere. Se cere unde?! Şi cine cere?
Oamenii care îmi apreciază munca sunt oameni ajunşi la o anume înţelepciune, oameni care au înţeles că avem nevoie de întoarcerea către natural, atât cât se poate, oameni care nu-şi aleg produsele de igienă după culoare vibrantă sau miros îmbătător, ci după proprietăţile pe care le au acestea. Oricum, un săpun natural, fie el făcut cu orice uleiuri şi cu orice miros, va fi întotdeauna mai bun decât unul de pe raftul din supermarket. Dar mă întreb acum, de ce atâta scepticism vis à vis de componenţa săpunului natural, dar atâta încredere în săpunul X care hidratează pielea şi „ne transformă în femei fatale”?! Chiar atât de puţini dintre noi avem curiozitatea să ne informăm?
Cine vrea săpun pentru miros frumos în baie şi în şifonier, e plină piaţa la minunatul preţ de 2 lei/ buc. Cine vrea o investiţie în sine, investiţie ce nu se vede, e adevărat, dar se simte, ştie ce are de făcut!
Sunt adepta unui stil minimalist şi lejer atât ca vestimentaţie, design interior, cât şi, iată, în ceea ce-mi place mie cel mai mult să fac în momentul acesta: săpun natural. Încerc să experimentez reţete noi şi design nou, dar caracteristicile de bază nu se vor schimba prea curând. Până la urma, gusturile nu se discută şi sunt foarte convinsă că e loc sub soare pentru toată lumea! Pregătesc multe noutăţi şi prevăd că va fi o toamnă foarte prolifică. Noi să fim sănătoşi!