Autor: admin

N-am stat degeaba, nu, nu! Am experimentat un săpun cu miros de busuioc, suc de pătrunjel şi pudră de cărbune. Are o textură foarte plăcută, face o spumă bogată şi pielea rămâne curată şi scârţâitoare după folosire, iar mirosul…mirosul este cel al ierbii cosite proaspăt, miros puternic de busuioc.

La noi în casă avem o mare problemă: nimeni, besides me, of course, nu suportă creme sau alte produse care lasă pielea „grasă”, uleioasă. Eu, pe e altă parte, m-aş cremui din cap până-n picioare de trei ori pe zi dacă n-ar fi, nu-i aşa, lenea prea mare… Urmarea firească este că mă străduiesc să fac nişte săpunuri care să ne cureţe pielea fără a avea apoi senzaţia că te „strânge”. Şi acesta este un succes! Pe mine mă încântă foarte mult culoarea şi aspectul necizelat.

Nu-i aşa ca stai puţin pe gânduri? E săpun sau prăjitură?

Este una din reţetele mele preferate, doar cocos şi măsline, puţină pudră de caolin, iar ca uleiuri esenţiale am preferat chiparosul, cardamomul şi puţin arbore de ceai. Pentru că părea că-i lipseşte ceva, am ras deasupra lui un săpun mai vechi cu pudră de argilă roşie. E discret, e spumos şi curăţă bine fără a usca pielea.

Constat cu mulţumire că devin mult mai selectivă cu ceea ce folosesc pentru îngrijirea pielii, nu că aş fi fost neglijentă până acum, dar marturisesc că eram prinsă bine în capcanele marketingului. De vreo lună am început să folosesc un deodorant cremă făcut de mine – de care sunt atââât de încântată! A trecut proba şi în zilele cu temperaturi foarte mari şi alergătură multă! Pasta de dinţi este, iarăşi, un produs pe care am îndrăznit să îl obţin în casă şi cu care am rezultate minunate.

Acesta este săpunelul pe care cineva mi l-a asemuit cu săpunul de casă făcut la cazan, doar cu grăsime si sodă. Ce chestie…mie mi se pare că miroase atât de frumos! Dar cred că a mirosi un produs natural necesită puţin mai multă atenţie şi ceva antrenament. Dacă aştepţi mirosuri puternice, electrizante, vei fi cel puţin dezamăgit şi, iată, vei dezamăgi şi pe alţii!

Ia săpunul în mână, simte-i forma, imaginează-ţi procesul perfect prin care el a luat naştere, închide ochii şi trage cu nesaţ aroma în piept, inspirând încet! Simte-i notele de vârf şi cele de bază, categoriseşte-l abia atunci…

Fireşte că, odată deprins obiceiul, greu mai scapi de el şi uşor te încânţi cu fiece nouă idee, combinaţie, reţetă. Cum să nu încerc eu a face un săpunel draguţ şi colorat cu suc de morcov?! Am testat cu ocazia asta şi noua mea soda caustică ( whaaaat???!!!) comandată din străinătate ( again, whaaat?). Mda, soda cu pricina s-a comportat exemplar, nici nu mă aşteptam… Este tot sub formă de fulgi, ca şi cea cumpărată din ţară, nu sub formă de perluţe cum imi doream eu. Însă s-a dizolvat atât de repede şi e bine! Este clar că de acum înainte voi ocoli cu încăpaţânare soda autohtonă.

Săpunelul meu portocaliu este rezultatul unei combinaţii de ulei de măsline, de cocos, de palmier şi nişte unt de shea atât de benefic. Am strecurat şi ulei de morcov sălbatic şi viţă roşie, ambele având proprietăţi de îngrijire a pielii şi de antiîmbătrânire. Pentru aroma am folosit ulei esenţial de grapefruit şi de cardamom – bag seama că am cardamomul la loc e cinste în topul preferinţelor.

N-am folosit încă săpunelul portocaliu, este lăsat la uscat.Abia aştept să-i vină rândul!

Miroase atât de bine încât îmi tresaltă sufletul de bucurie de fiecare dată când îi trag cu nesaţ aroma în piept! Este un miros deosebit, dulceag,  o combinaţie de propolis, geraniu şi cardamom, uşor masculin.

Am gândit săpunul acesta pentru pielea cu probleme, în special, căci este făcut cu minunatul lapte de capră şi îmbogăţit cu pulbere de propolis. Abia aştept să se matureze suficient şi să ne putem bucura la duş de spuma lui binefăcătoare.

Îmi este atât de dragă fiecare bucăţică din acest săpun!

Mărturisesc faptul că a fost o mare provocare să mă apuc de făcut săpun cu lapte de capră. Necesită o pregătire mai atentă şi sunt şanse mari să nu meargă totul bine. Se lucrează cu laptele îngheţat şi cu mare grijă la temperatura sodei, care poate arde laptele, dând astfel o culoare inchisa şi, din câte am înţeles, chiar miros neplăcut săpunului rezultat.

Nu am avut probleme. Culoarea laptelui s-a menţinut alb-gălbuie, combinaţia de uleiuri şi unturi a ajutat şi ea, iar mirosul de lavandă şi cardamom se împletesc foarte bine în crearea săpunului fin şi delicat cu pielea.

Din păcate însă, am supus tăviţa cu formele de săpun la multe mişcări şi temperatura nu a fost prea fericită, iar rezultatul este ca au apărut mai multe neregularitaţi pe suprafaţa inimioarelor. Pe mine nu mă deranjează foarte tare…

Nu-i chiar verde, ci maroniu, dar este făcut cu muuultă clorofilă. L-am gândit pentru pielea cu tendinţe de îngrăşare şi pentru părul, de asemenea, mai gras. Este realizat dintr-o combinaţie de untură de porc, unt de shea si uleiuri de cocos şi ricin, ceai de frunze de nuc, ceai verde şi infuzie de nuci naturale de săpun, pentru  proprietăţile lor de îngrijire a pielii. Parfumat cu mentă şi arbore de ceai, este proaspăt, degresant, spumos chiar şi cu apă de fântână. Arată foarte…rustic, foarte simplu, fără artificii de culoare sau de design. Sunt foarte mulţumită de el şi nu aş vrea să schimb decât forma, să o mai cizelez puţin.